Într-o zi de 10 noiembrie, în 2009, a plecat într-o altă lume, unul dintre cei mai importanţi actori români: Gheorghe Dinică…

Născut în ziua de Crăciun a anului 1933, la Bucureşti, dar declarat în acte abia la 1 ianuarie 1934, pe motiv că „nu era nimeni la Primărie. Toţi erau în chefuri” – după cum declara actorul, Gheorghe Dinică a avut o copilărie marcată de greutati şi în primul rând, de anii războiului.

La bombardamentul din 44, a rămas singur, după ce mulţi dintre prietenii lui de joacă au fost ucişi chiar sub ochii lui.

A devenit copil al străzii la 10 ani şi totusi, deşi lăsat în voia nimănui, a continuat să meargă la şcoală şi să muncească pentru a nu muri de foame.

Şi-a regasit părinţii mai târziu, într-un sat din Argeş.

Cam aşa a început destinul unui un om a cărui carieră însumează 97 de titluri în filmografie şi 75 de ani de viaţă. Artist de un talent cuceritor, şi un zâmbet care trăda mereu sinceritate, un artist care impunea doar prin simpla prezență.

Cele mai cunoscute producţii cinematografice în care a jucat sunt „După-amiaza unui torţionar”, „Prin cenuşa imperiului”, „Filantropica” sau „Orient Expres”. A refuzat să joace în filme produse în Statele Unite.

Şi a mai refuzat ceva: să recite poezii patriotice şi ode închinate „Conducătorului iubit” în super-montările cu iz propagandistic din grandioasele spectacole „Cîntarea României”. Iar marea performanță a lui este de a fi fost multiplu fără a-și pierde identitatea…!

Pentru ca, Gh Dinica putea fi si cinic și și simpatic. Si generos dar si disprețuitor . Si un romantic naiv dar si un intelept sarcastic. Putea fi o lichea sau un rafinat, un intrigant diabolic sau un om simplu – si indiferent de rol, el era Gh Dinica.

Iubea romanțele și cântecele de petrecere și chiar a înregistrat patru albume .

Își petrecea timpul liber în localuri unde se cânta astfel de muzică împreună cu prietenii săi, Ștefan Iordache și Nelu Ploieșteanu,

Iar in cariera, a fost de-ajuns în multe cazuri o singură replică pentru a-l înscrie definitiv în memoria publicului,

Exemplu este filmul Filantropica cu replica lui Pepe:

„Mana întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană.”

Acesta este Gh Dinica!